![[X]](/site/upload/2009/06/close.gif)
Hortobágy
Parcul Naţional Hortobágy – Puszta (1999)
Cum ajungeţi acolo: de la Budapesta luaţi şoseaua M3 spre Füzesabony, după aceea mergeţi spre Debreţin pe drumul 33 care trece prin Parcul Naţional.
Hortobágy este cel mai mare teritoriu continuu de ierburi joase din Europa, ceea ce înseamnă că nu s-a format prin defrişare sau prin amenajarea râurilor. Este primul Parc Naţional înfiinţat în 1973 şi cel mai mare teritoriu protejat din ţară (82 mii de hectare). O parte semnificativă a parcului este rezervaţie biosferică şi un sfert din acest teritoriu este sub protecţie internaţională pe baza Convenţiei Ramsar pentru protejarea terenurilor bogate în apă.
Este un exemplu unic a coexistenţei armonioase între natură şi om pe baza unei folosinţe chibzuite a pământului. Totuşi, ca să descoperiţi comorile regiunii nu este deajuns numai să treceţi prin ea. La prima vedere nu este nimic de văzut. Când ne uităm în jur împrejur primul lucru care ne impresionează este libertatea privirii. Nu vedem nici case, nici dealuri, nici munţi. Dar din când în când ni se pare, că totuşi le vedem. Aceasta este mirajul, foarte spectaculos în zilele fierbinţi de vară.
O mare parte din teritoriul Parcului Naţional este ocupat de habitate naturale, de stepă alcalină, cu câmpii şi mlaştini între ele. Din puct de vedere a conservării naturii terenurile artificiale apoase au o mare importanţă. Aceştia sunt eleşteuri împrăştiate pe 6 mii de hectare create în secolul trecut pe locul păşunilor de proastă calitate şi a mocirlei. Lacul Tisza, un rezervor înfiinţat în anii 70 ne arată cum era lumea apelor înainte de amenajarea râului. În cele trei golfuri este suficient loc pentru locuitorii apelor, pentru pescarii sportivi şi chiar pentru cei care preferă sporturile acvatice mai zgomotoase.
Bălţile şi eleşteurile sunt locuri de cuibărit pentru multe specii de păsări şi în acelaşi timp şi siturile de migraţie de o importanţă Europeană. Pâna acum s-a înregistrat existenţa de 342 de specii de păsări la Hortobágy, din care 152 de specii cuibăresc în acest Parc Naţional. Simbolul Parcului este cocorul şi nu este nici o îndoială că fenomenul cel mai spectaculos este plecarea cocorilor în toamnă. În octombrie zeci de mii de cocori zboară deasupra câmpiei spre locurile unde îşi petrec iarna.
Hortobágy nu a fost niciodată un teritoriu cu o populaţie prea numeroasă, chiar şi puţinele sate existente au fost distruse cu ocazia invaziilor mongolilor şi mai târziu în timpul cotropirii turceşti. Monotonia stepei este întreruptă doar de mormanele ridicate ca şi morminte sau locuri de veghe de popoarele migratoare care au trăit pe aceste meleaguri în urmă cu mii de ani.Multe milenii au trecut până când animalele sălbatice care au păşunat pe aceste câmpii, bizonii şi caii sălbatici, au fost treptat înlocuite de animalele domestice. Azi găsim aici un număr mare de oi robuste, resistente, cu lână lungă, şi un soi gri de bovine. Nişte specii mai puţin arhaice sunt porcile cu păr creţ, mangaliţa, din care se face o slănină bună şi calul Nonius. Strămoşii acestui cal au fost aduşi din Normandia la începutul secolului al 19-lea. Vizitatorii privesc de multe ori cu admiraţie iscusinţa călăreţilor şi galopul hergheliilor.
Nici păstorii, nici animalele lor nu trăiesc într-o locuinţă permanentă. Cocioabele lor sunt foarte simple, dar în acelaşi timp practice, făcute mai ales din stuf. Fântâna cu cumpănă folosită pentru a adăpa animalele a devenit un simbol al câmpiei maghiare.
De-a lungul drumurilor comerciale, la o distanţă de 10-12 km unul de altul, au fost construite hanuri pentru călători şi din când în când şi păstorii au înnoptat aici. Turiştilor le place să viziteze aceste locuri şi să-ncearcă mâncarea foarte gustoasă a păstorilor împreună cu alte specialităţi ale bucătăriei de aici. În centrul turistic Hortobágy, în şopronul veche de la Nagycsárda, azi se găseşte Muzeul Păstorilor, unde sunt expuse obiecte din viaţa lor. În anul 1827 un pod de piatră a fost construit peste râul Hortobágy şi după numărul arcadelor este numit „Kilenclyukú hid”, adică „podul cu nouă găuri”.
Cei care doresc să afle mai mult despre flora şi fauna protejată a Parcului Naţional sunt ajutaţi de patru terenuri de expoziţii şi ture de studiu. Vă recomandăm ca înainte de a porni la drum cereţi informaţii despre teritoriile deschise pentru vizitatori de la oficii de informaţii pentru turişti sau la centrul administrativ al parcului.
Din programele organizate în mod regular cele mai bine cunoscute sunt Zilele Cailor şi târgul Hidi în august.
Excursii recomandate:
La începutul anilor 1600, István Bocskay, domnitorul Transilvaniei a dat pământuri est de Hortobágy soldaţilor care au jucat un rol important în luptele de independenţă împotriva Habsburgilor. Ei au fost numiţi hajdú, deaceea regiunea se numeşte Hajdúság şi numele multor sate şi oraşe încep cu Hajdú.
Locul cel mai bine cunoscut este Hajdúszoboszló. Mii de oamenii care suferă de dizabilităţi de locomoţie vin aici căutând vindecare în apele staţiunii balneologice. În afară de servicii terapeutice, staţiunea are multe de oferit şi pentru turişti, pentru copii şi tineri. Pentru ei Aquapark este locul ideal.
Oraşul Debreţin a fost înfiinţat la întâlnirea drumurilor comerciale importante şi s-a dezvoltat cu rapiditate. A devenit centrul reformaţiei maghiare, monumentul cel mai important fiind spaţioasa biserică calvinistă. Dar sunt şi multe alte locuri care merită să fie vizitate în acest oraş.
Nádudvar este renumit pentru ceramica. Culoarea neagră ca abanosul a vaselor, farfuriilor şi ulcioarelor se datorează tehnicii de ardere care a fost dată de la tată la fiu timp de multe secole.