Artă populară
Folclorul maghiar a servit ca sursă de inspiraţie pentru compozitori, scriitori şi arhitecţi şi influenţa ei se simte şi în zilele de azi. Dar cum este aceasta tradiţie? Cum au ajuns la noi aceste cunoştinţe adunate de nenumărate generaţii? În timpurile când oamenii erau neştiutori de carte, fiecare a povestit celorlalţi tot ce ştia despre lume în timp ce au lucrat împreună. Cei care ştiau, au arătat şi celorlalţi cum trebuie făcut ceva şi astfel uneltele au devenit tot mai eficiente şi sofisticate. Lumea care ne înconjoară azi se bazează pe un lung şir de invenţii, rezultatele răbdării şi muncii neîncetate. Ceea ce se numeşte tradiţie este de fapt o putere organizatoare invizibilă, care de la vremurile cele mai îndepărtate a însemnat condiţia cea mai importantă pentru supravieţuire, şi a forţat strămoşii noştri să fie atenţi unul la celălalt şi să înveţe diferitele meşteşuguri.
În cursul timpului în sate, care sunt mai strâmt legate de tradiţii decât oraşele care se schimbă rapid, s-au păstrat formele de viaţă, altundeva înghiţite de lumea accelerată: melodii, poveşti, poezii şi desigur obiceiurile. Putem să amintim mai multe: motivele caracteristice ale artei folclorice maghiare, modele cu flori şi păsări, culorile şi formele, începând cu veşminte şi până la obiectele folosite în viaţa de zi cu zi. Bogăţia ornamentală apare în diferite nuanţe de la o regiune la alta şi de multe ori sunt folosite şi de
artiştii contemporani. După motivele şi culorile folosite se deosebesc trei regiuni mai mari: Regiunea Vest de Dunăre, partea nordică a ţării şi Câmpia Panoniei. Cele mai multe tradiţii ai artei folclorice sunt legate de sărbători ca Paştele, Rusalii sau Crăciunul, dar şi sfârşitul iernii, începutul primăverii, secerişul de vară şi culesul viei toamna sunt ocazii pentru serbări. Pe lângă expoziţiile permanente de la Muzeul Etnografic putem descoperi cum au trăit strămoşii noştri, ce tradiţii aveau şi cum era lumea materială din jurul lor, dacă vizităm orice muzeu al satului reconstruit din ţară. Oamenii de la ţară nu au făcut o deosebire între ceea ce aparţinea artei folclorice şi ce nu, deoarece fiecare obiect avea şi o funcţie estetică. Astăzi noi folosim denumirea de artă folclorică pentru obiectele care nu mai au o funcţie specifică, numai o funcţie estetică. Cu ajutorul meşterilor iscusiţi şi Dumneavoastră puteţi să aflaţi „in situ” cum au fost cunoştinţele date mai departe de la tată la fiu.
artiştii contemporani. După motivele şi culorile folosite se deosebesc trei regiuni mai mari: Regiunea Vest de Dunăre, partea nordică a ţării şi Câmpia Panoniei. Cele mai multe tradiţii ai artei folclorice sunt legate de sărbători ca Paştele, Rusalii sau Crăciunul, dar şi sfârşitul iernii, începutul primăverii, secerişul de vară şi culesul viei toamna sunt ocazii pentru serbări. Pe lângă expoziţiile permanente de la Muzeul Etnografic putem descoperi cum au trăit strămoşii noştri, ce tradiţii aveau şi cum era lumea materială din jurul lor, dacă vizităm orice muzeu al satului reconstruit din ţară. Oamenii de la ţară nu au făcut o deosebire între ceea ce aparţinea artei folclorice şi ce nu, deoarece fiecare obiect avea şi o funcţie estetică. Astăzi noi folosim denumirea de artă folclorică pentru obiectele care nu mai au o funcţie specifică, numai o funcţie estetică. Cu ajutorul meşterilor iscusiţi şi Dumneavoastră puteţi să aflaţi „in situ” cum au fost cunoştinţele date mai departe de la tată la fiu.Mai multe informaţii:


![[X]](/site/upload/2009/06/close.gif)

